Şcoala de Vară de la Hunedoara

Perioada 4-11 septembrie 2008    

 

“Şcoala de Vară de la Hunedoara a fost prima încercare de a ne cunoaşte. Pentru 8 zile am convieţuit împreună, am învăţat să ne împărţim sarcinile, să colaborăm, să ne ajutăm, să ne asumăm responsabilităţi. Am văzut cât de dependenţi suntem de unele lucruri de care nu avem nevoie şi câtă energie irosim pentru ele. Am trăit simplu, în natură, bucurându-ne de o vacanţă cu adevărat minunată, învăţând să iubim și să apreciem valorile autentice. Am descoperit oameni şi locuri…am invăţat despre monumente istorice şi despre civilizaţii demult trecute... am învăţat să avem răbdare, să avem încredere, să împărţim.
Am plecat din Bucureşti cu noaptea în cap. Nu ştiam ce ne aşteaptă. Eram fericiţi că vom sta la o vilă cu piscină. Ne cunoşteam numai din vedere de la cursurile Harta Verde. Prima oprire a fost la Mănăstirea Cozia. Am intrat sfioşi în Biserica Mănăstirii, am aprins lumânări şi am vizitat muzeul. Drumul a continuat spre Sibiu. A urmat un traseu cultural pietonal în oraşul - capitală europeană: Muzeul Naţional Brukenthal, Catedrala Evanghelică. Am luat masa de prânz la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA din Dumbrava Sibiului, un loc minunat, dar care nu prea ne-a priit. Surpriza a fost maximă: tocmai aflasem că vom sta la cort. Ajunşi în Hunedoara pe înserat, ne-am apucat să strângem lemne pentru foc în timp ce ghizii noştri, Ruxandra şi Călin, aşezau corturile. Locul de campare a fost la Costeşti, în zona cetăţilor dacice, monumente UNESCO. Au urmat zile minunate. Păsările pădurii ne dădeau trezirea odată cu primele raze de soare. Înviorarea se facea la râu, iar micul dejun era luat în jurul focului. Nelipsitul lapte proaspăt adus din sat şi gustoasele ouă de ţară ne dădeau suficientă energie pentru mulţi kilometri pe care aveam să-i parcurgem în fiecare zi. Prima zi am mers în excursie la Valea Verde, în zona munţilor Apuseni. După trei ore de mers pe jos sub dogoritul unui soare arzător de toamnă, am descoperit că la munte apa se cară cu măgarul, care, pe langa hărnicie, s-a dovedit a fi şi fotogenic. Ajunşi la căsuţa domnului Sicoe, ne-am primit premiul bine meritat: o gură de vin ars ca aperitiv. După o masă sănătoasă “a la bunica”, am luat parte la un concert pe cinste, unde matuşa domnului Sicoe ne-a fermecat auzul cu tulnicul primit cadou ca zestre. Fiind mari iubitori de animale, ne-am dorit poze cu toate vietăţile care se târăsc, zboară, rumegă şi latră: the photosession rules! Pe drumul de întoarcere “am împrumutat” un dovleac mare ce a servit drept felinar în serile următoare. Întorşi la tabăra noastră, focul s-a dovedit a fi mult mai mare decât în prima seară. Zilele ce au urmat le-am petrecut mai mult în zona de campare: am vizitat Castelul Huniazilor, am văzut sanctuarul din zona sacră de la Sarmizegetusa Regia, am fost pe şantierul arheologic de la Măgura Uroiului, am urcat la Costeşti-Cetăţuie, Blidaru şi Piatra Roşie. Am marcat traseul până la cetatea Piatra Roşie şi am descoperit că în nopţile cu lună plină copacii din pădure luminează ca nişte făclii datorită lichenilor fosforescenţi. Am cunoscut oameni minunaţi în satul Luncani. Am învăţat să mulgem vaca şi să facem tăiţei de casă. Am descoperit că mălaiul de porumb este măcinat de pietre de moară puse în mişcare de apa învolburată a râului Luncani. Toate zilele am fost însoţiţi de ghizii noştri locali, arheologi şi istorici de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara. Ne-am propus ca în acest an să recondiţionăm traseul spre cetatea monument istoric Piatra Roşie. Am discutat despre proiectele ce urmau a fi finalizate la întoarcerea noastră în Bucureşti, am făcut cursuri de management organizaţional. După câteva zile de supravieţuit în sălbăticie, eram miraţi văzând atâţia oameni, atâtea lumini, dar totodată atât de multă indiferenţă şi iresponsabilitate. Învăţând ce înseamnă să iubeşti şi să respecţi natura, ne-am întărit şi mai tare în încercarea noastră de a schimba oraşul în care trăim.
Am descoperit că Hunedoara este judeţul cu cea mai mare încărcătură culturală din România, unde poţi găsi deopotrivă cetăţi şi fortificaţii dacice sau romane, castele medievale, peşteri şi monumente ale naturii, urme de dinozauri, biserici de lemn şi de piatră, monumente de patrimoniu industrial, tradiţii şi obiceiuri felurite....şi mai mult decât atât, oameni primitori ce sunt gata oricând să-ţi împărtăşească ceva din liniştea sufletului lor.”

Ana Maria Iordache, membru

Poze