POLUARE
Această categorie include atât zonele critice cu nivel de poluare de diferite forme (poluarea aerului, apei, solului dar şi poluarea fonică sau vizuală) la care se pot adăuga şi alte probleme ale mediului urban.
Poluarea aerului
Poate indica emisiile industriale şi rutele de transport greu, CET-urile.
Poluarea aerului cauzată de traficul auto este un amestec de câteva sute de compuşi diferiţi. În urma unor studii recente au fost evidenţiaţi peste 150 de compuşi şi grupuri de compuşi. Măsurarea tuturor acestor poluanţi este practic imposibilă şi de aceea, evidenţierea se concentrează numai pe acei poluanţi care au cel mai larg impact asupra sănătăţii umane sau care sunt consideraţi buni indicatori. Aceşti poluanţi (urmăriţi în mod curent atunci când se doreşte evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calităţii aerului) sunt grupaţi în următoarele categorii:
• gazele anorganice : oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul;
• pulberi : pulberi totale în suspensie, fumul negru;
• componente ale pulberilor : carbon elementar, hidrocarburi policiclice aromatice, plumb;
• compuşi organici volatili : benzen, butadienă.
Alte surse de poluare a aerului sunt sursele fixe industriale, de obicei concentrate pe mari platforme industriale, dar şi intercalate cu zone de locuit intens populate (cu dezvoltări preponderent pe verticală), circulaţia auto, în special de-a lungul marilor artere incluzând şi traficul greu.
Poluare fonică
Zone critice în care se depăşesc pragurile admise de zgomot ambiental. În general pe traseele de trafic greu, în intersecţii sau bulevarde mari, în apropierea zonelor industriale, gări şi aerogări.
Zgomotul ambiental este reprezentat de ansamblul sunetelor nedorite, inclusiv dăunătoare, rezultate din activităţile umane, inclusiv cele provocate de mijloacele de transport, traficul rutier, feroviar, aerian şi cele provenite din amplasamentele unde se desfăşoară activităţi industriale.
În conformitate cu obligaţiile legale prevăzute de H.G. nr. 321 / 14.04.2005, ( http://www.apmbm.ro/docs/HG_321_2005%20pentru%20evaluarea%20si%20gestionarea%20zgomotului%20ambiental.pdf ) prin care s-a transpus în legislaţia românească Directiva nr. 2002 / 49 / EC, administraţia publică locală are obligaţia evaluării şi gestionării zgomotului ambiental la care este supusă populaţia. În acest sens, autorităţile administraţiei publice locale elaborează hărţile de zgomot pentru aglomerările aflate în administrarea lor, hărţile strategice de zgomot şi planurile de acţiune aferente.
În urma realizării hărţii de zgomot a Bucureştiului (www.pmb.ro , secţiunea Hărţi) s-a ajuns la concluzia că principala sursă de zgomot este traficul auto. Am marcat zonele critice cu valori de peste 70 dB(A), deşi valorile maxime permise pentru sursele de zgomot (străzi, drumuri şi autostrăzi, căi ferate) sunt de 67 dB(A) pe timp de zi şi 57 dB(A) pe timp de noapte. Pentru zonele liniştite, valorile maxime permise sunt de 55 dB(A) ziua şi 45 dB(A) noaptea.
Zone lăsate în paragină
Prezenţa în câmpul vizual a unor elemente antropice în dizarmonie cu peisajul, fenomen cunoscut ca poluare vizuală.
Mai pot fi incluse în aceasta categorie următoarele obiective:
surse de poluare a apei
gropi de gunoi
zone contaminate
zone vulnerabile din punct de vedere ecologic
habitate ameninţate
despăduriri sau defrişări de arbori
locuri abandonate
